Din activitatea grădiniței

STRATEGII, METODE ȘI DEMERSURI REUȘITE ÎN FORMAREA PĂRINȚILOR ÎN SPIRITUL COLABORĂRII ȘI AL PARTENERIATULUI

Motto:

"Spune-mi şi o să uit. Arată-mi şi poate n-o să-mi amintesc. Implică-mă şi o să înţeleg."

(proverb american

Parteneriatul şcoală - familie reprezintă o problemă actuală importantă, reliefată de diferite documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetările în domeniul educaţiei. În România, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, părinţii sunt consideraţi parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învăţământ. Articolul 80 prevede ca toate deciziile majore din învăţământul preuniversitar să fie luate prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul părinţilor de a participa activ la conducerea unităţilor de învăţământ, prin prezenţa în consiliul de administraţie al şcolii - a doi sau trei reprezentanţi ai părinţilor, în funcţie de mărimea şcolii (Articolul 96).

Prin activitatea de parteneriat cu părinții ne asigurăm un sprijin în propria activitate. Învațându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întarim interacțiunile și relațiile dintre părinți, copii și cadre didactice. Prin cooperarea reala și comunicarea cu parintii, grădinița pune bazele unei unități de decizie și de acțiune între cei doi factori. O bună colaborare între grădiniţă şi familie se realizează întotdeauna pentru interesul copilului şi ajunge să constituie în jurul acestuia o comunitate educativă constantă şi coerentă. Comunitatea educativă este un mediu de sprijin pentru educatori şi un mediu asigurator pentru copil, ea permite dezvoltarea personală a tuturor membrilor ei (adulţi şi copii).

Formele de colaborare şi sprijin reciproc între grădiniță şi familie sunt:

- Activităţile de oferire a informaţiilor - în cadrul acestora familile primesc informaţii din partea persoanelor autorizate (aviziere, scrisori şi bilete, carnete de corespondenţă, telefoane, publicaţii / buletine periodice ale şcolii, diferite ştiri, programe de întâlnire cu părinţii, şedinţe).

- Activităţile de împărtăşire a informaţiilor - cele mai obişnuite activităţi de acest tip sunt şedinţele părinţi - cadru didactic.

- Sprijinul colaborativ pentru curriculum-ul şcolar - activităţile de sprijin presupun o implicare activă a membrilor familiei în cadrul programelor şcolii. Cele mai obişnuite activităţi de acest gen sunt intervenţiile comune familie -şcoală, în care membrii familiei lucrează împreună cu cadrele didactice.

- Colaborarea cu comunitatea şcolară - presupune cooperarea pentru îndeplinirea unei sarcini anume împreună, membrii familiei şi cadrele didactice. În cadrul acestei colaborări, membrii familiei pot juca rolul în cadrul şcolii de instructori, voluntar, membri de comitet de intervenţie, tutori, instructori de "minipredare", asistenţă în cadrul călătoriilor în afara şcolii, ajutor în pregătirea materialelor didactice şi echipamentului necesar.

Pregătirea părinţilor - cere atât părinţilor cât şi cadrelor didactice să-şi aloce timp pentru pregătirea şi programele educaţionale ce vor fi aplicate. Pregătirea părinţilor este o activitate foarte constructivă deoarece implică învăţarea şi acumularea cunoştinţelor şi tehnicilor folositoare părinţilor în schimbarea comportamentelor neadecvate ale copiilor. Sensibilizarea părinţilor pentru obiectivele

CUM SĂ CREȘTEM SĂNĂTOȘI

La vârsta preşcolară şi şcolară mică copiii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor și îşi formează reprezentarea stării de sănătate şi de boală. Acest program presupune formarea de deprinderi de viaţă sănătoasă în rândul copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică punând accent pe importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos (alimentaţie, igienă, mişcare), a comportamentelor sănătoase (un mediu fără fum de tigară, alcool şi medicamente fără prescripţie medicală) şi a modalităţilor adecvate de relaţionare cu ceilalţi şi de rezolvare a conflictelor fără violenţă.

Norişorul Roz

Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare şi albă, trăiau 6 norişorifraţi. 5 dintre ei erau gri iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norişorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia... Şitoţinorişorii râdeau de el. În cerul imens nimeni nu mai văzuse vreodată vreun norişor roz din care nici măcar nu curgea ploaie. Toţi erau albi sau gri şiştiau să facă ploi, furtuni sau zăpadă.

Norişorul roz era tare supărat şi nu înţelegea de ce el este altfel. Îşi dorea era să fie alb sau gri aşa cum erau ceilalţişi să poată face şi el ploaie. Degeaba îşi întrebă mama şi tatăl cum de s-a născut aşa. Nu au putut să-i spună.

Aşa că într-o zi a hotărât că trebuie să afle adevărul. Orice ar fi!

Prima data s-a dus la Soare. Se gândea că fiind atat de important ii va oferi o explicaţie. Dar soarele nu avea nicio explicaţie. A dat din umeri şişi-a continuat treaba: avea de încălzit repede tot pământul pentru că era o dimineaţă frumoasă de vară.

Atunci norişorul roz s-a gândit să meargă să întrebe Luna. Dar nici Luna nu ştia să-i spună de ce era el altfel. Şi l-a poftit să plece repede de acolo pentru ca avea o întâlnire importantă cu stelele. Decideau împreună cât de tare vor lumina noapte următoare.

Norişorulşi-a mai încercat norocul şi la Fulger dar nici acesta nu a ştiut să-I răspundă la întrebări. În plus se grăbea să ajunga acasă la Tunet la o zgomotoasă petrecere aniversară. Fulger şi Tunet aveau câteva zile de vacanţăşi în acest timp nu făceau altceva decât să petreacă.

Norişorul roz era atât de supărat că nu a reuşit să afle nimic, încât s-a hotărât să ceară explicaţii chiar de la Regele Cerului: Curcubeul. Toată suflarea cerului ştia că nu exista cineva mai inţelept decât măreţul Curcubeu. "El trebuie să ştie!" - gândi norişorul roz. Cand a ajuns în faţa lui i-a povestit ce are pe sufleţelşi l-a rugat să îi dea o explicaţie. Curcubeul spuse insă doar atât:

-Dragul meu norişor! Nimic nu este întâmplător. Nu trebuie să fii supărat că nu eşti ca ceilalţi. Fiecare are rostul lui atât în cer cât şi pe pământ. Încearcă să fii fericit şi într-o bună zi vei înţelege care este menirea ta.

Aşadarnorişorul roz a plecat de la Curcubeu fără vreo explicaţie clară, care să îl mulţumească. Dar, ştiind despre curcubeu că este foarte deştept, s-a hotărât să îi urmeze totuşi sfatul. A încercat să fie mai vesel şi să nu se gândească mereu la faptul că el e diferit.

Zilele au trecut iar norişorul roz a început, încet-încet, să uite că e roz. Nici nu mai auzea glumele răutăcioase ale celorlalţi iar când venea vremea ca toţi norii să se adune şi să facă ploaie, el folosea acest timp ca să privească avioanele ce treceau prin cer.

Într-o zi insă s-a întâmplat ceva cu totul deosebit. Zâna Somnului sosi în cer însoţită de toate ajutoarele ei. Erau mii de zâne colorate, mici şi mari, toate îmbrăcate în frunze şi floricele. După ce a salutat frumos pe toată lumea, începând de la Curcubeu şi terminând cu Soarele, Zâna Somnului a cerut să fie primită de Lună.

-Am planuri mari, ii spuse ea Lunii. Am descoperit că pe Pământ există copilaşi cărora le e frică de întuneric. Aşa că am hotărât să trimit în fiecare noapte un norişor simpatic în camera lor, să le vegheze somnul.

-Nici o problemă, spuse Luna, o să scot un norişor de la fabricarea ploii şi o să il trimitem pe pământ.

-Hm...e o problema, spuse Zâna Somnului. Avem nevoie de un norişor care nu face ploaie. Nu am dori să ude copiii din greşeala, in timp ce aceştia dorm.

- Păi...toţinorişoriinoştri fac ploaie. Cu asta se ocupă ei! - spuse Luna. A, stai! - strigă ea deodată. Am pe cineva perfect pentru tine!

Şi l-a chemat pe Norişorul Roz.

În momentul în care a apărut Norişorul Roz, Zâna Somnului şi toate ajutoarele ei au început să chiuie de veselie!

-Aaaaaeşti ...roz! Ce drăgut! Cel mai frumos norişor pe care l-am văzut vreodată! O să te adore copiii!- strigau zânele.

Şi din acel moment, dragi copii, norişorul roz şi-a găsit menirea. În fiecare noapte, merge din casă in casă, in camerele copilaşilor care se tem de întuneric şi le veghează somnul.

Nimeni nu a mai râs vreodată de el în cer, ba mai mult, fiindcă era singurul norişor care a ajuns pe pământ, toţiceilalti îl admirau. Norişorul nu s-a răzbunat niciodată pe fraţii si pe prietenii lui pentru toate glumele răutăcioase. Era atât de fericit încât uitase trecutul. Deseori insă le povestea cu mândrie cat de frumoşi sunt toţicopilaşii atunci cand dorm liniştiţi. Iar el, Norişorul Roz, poate să-i urmărească de aproape.

Iar voi, dragi copilasi, dacă vă numaraţi cumva printre cei cărora le este teamă de intuneric, să nu vă mai fie! Pentru că norişorul roz vine la voi in fiecare noapte si se asigura că visaţi frumos.

Şi colorat.

.

fiseprescolari.blogspot.com